Voiam sa va povestesc cum e cu sedintele foto in aer liber… Cand te pregatesti, te echipezi cu propsuri, scaune, cosuri, copiii din dotare, maxim de multa buna dispozitie si pornesti la drum…
Pe drum buna dispozitie intalneste intrebari de genul: “ Mai avem mult?”, “Am ajuns?”, “ Cand ajungem?” ,“ M-am plictisit!”, “Nu mai vreau sedinta foto!”… Asta dupa ce tu i-ai promis marea cu sarea…numai sa te lase sa o imbraci cu rochita pentru cateva fotografii. Dupa doua zile de povesti cu Feti Frumosi si Ilene Cosanzene, ea jucand bineinteles rolul Ilenei.
Drumul nu-i lung…cu masina, jumatate de ora. Cand ne pornim, termometrul arata 30 de grade, cerul senin, vreme numai buna de sedinta foto. Pe drum, sotul imi spune: “ Eu cred ca intr-acolo ploua…”. Iarasi cobeste, ca de obicei. Unde plecam noi poate nu ploua – gandesti si speri din tot sufletul.
Ajungem odata cu vantul si primii stropi de ploaie, cand nori grei si plumburii stau sa cada peste noi. Da… Pefect…Eu venisem sa studies zona, sav ad de unde bate soarele, cum e lumina la apus. Toate au mers pe dos. O imbrac pe cea mica, in timp ce juniorul striga: “Ploua!” Cea mica riposteaza: “Ploua, deci nu mai vreau rochita!” Eu nu ma las impresionata nici de ploaie, nici de lacrimile ei. O asez frumos in iarba, iau aparatul si trag primele cadre, suficient cat sa-mi dau seama ca clipeste ceva… Bateria…E moarta… Si nu am alta!
Aceasta a fost sedinta foto! Fix zece minute, fix 100 cadre, dupa care aparatul s-a inchis. Pana si el riposteaza in ton cu natura si copiii.
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
